Deplasarea sau reținerea unui copil într-un alt stat poate declanșa o procedură civilă urgentă de înapoiere. Aceasta urmărește, în principal, revenirea copilului în statul în care avea reședința obișnuită, pentru ca instanțele competente de acolo să soluționeze fondul răspunderii părintești. Procedura nu stabilește automat cui îi revine custodia și nu califică, prin ea însăși, fapta drept infracțiune.

Când se aplică procedura Convenției de la Haga

Convenția din 1980 se aplică, în principiu, copiilor sub 16 ani. O deplasare sau reținere este ilicită dacă încalcă drepturi de încredințare existente potrivit legii statului reședinței obișnuite a copilului și acele drepturi erau exercitate efectiv ori ar fi fost exercitate dacă deplasarea nu avea loc. Reședința obișnuită și conținutul drepturilor părintești se analizează în situația concretă; cetățenia copilului nu rezolvă singură problema.

Convenția urmărește revenirea rapidă la status quo-ul anterior și nu tranșează fondul custodiei. Instanța poate refuza înapoierea numai în situațiile limitate prevăzute de Convenție, cum ar fi lipsa exercitării drepturilor de încredințare, consimțământul ori achiesarea la deplasare, riscul grav de vătămare fizică sau psihică, opoziția unui copil suficient de matur ori excepția privind principiile fundamentale de protecție a drepturilor omului.

Ce faci imediat

  1. Notează cronologia: locul unde copilul locuia în mod obișnuit, data plecării sau a nereturnării și momentul în care ai aflat că nu va reveni.
  2. Strânge actele care arată drepturile părintești și exercitarea lor: hotărâri, acorduri, certificate, documente școlare și medicale, precum și dovezi privind îngrijirea copilului.
  3. Păstrează mesaje, e-mailuri, bilete, rezervări și alte înscrisuri relevante. Nu modifica fișierele și evită publicarea datelor copilului în mediile sociale.
  4. Contactează Ministerul Justiției, autoritatea centrală română, pentru informații despre depunerea unei cereri în temeiul Convenției. Verifică și autoritatea centrală din statul unde se află copilul; cererea poate fi transmisă prin canalele prevăzute de Convenție.
  5. Dacă există pericol imediat, violență sau o faptă distinctă, sesizează autoritățile competente. Nu încerca să iei copilul prin forță sau printr-o acțiune privată transfrontalieră.

Cum se desfășoară cauza în România

Legea nr. 369/2004 stabilește procedura națională. Cererea pentru înapoierea copilului aflat în România este soluționată de instanța prevăzută de lege; până la înființarea Tribunalului pentru minori și familie București, atribuțiile revin secțiilor specializate ale Tribunalului București. Legea prevede termene de judecată de cel mult două săptămâni, dar durata totală depinde de comunicări, probe și împrejurările cauzei. Autoritatea centrală verifică cererea și poate solicita completări; nu confunda acest termen pentru completarea dosarului cu un termen general de soluționare.

În cauzele dintre statele membre UE, Regulamentul (UE) 2019/1111 completează Convenția de la Haga cu reguli de cooperare judiciară și garanții procedurale. Instanța trebuie să acționeze cu celeritate, să respecte dreptul copilului de a-și exprima opinia potrivit vârstei și maturității și să analizeze măsurile de protecție adecvate. Nu există o ridicare automată a pașaportului ori o interdicție de plecare în fiecare dosar; astfel de măsuri depind de temeiul legal și de aprecierea instanței.

Ce probe sunt utile

  • hotărâri sau acorduri privind autoritatea părintească, locuința și dreptul de a decide locul de reședință;
  • documente care indică reședința obișnuită înainte de plecare: înscrierea la școală sau grădiniță, evidențe medicale și locuință;
  • probe privind exercitarea efectivă a responsabilităților părintești și lipsa consimțământului pentru mutare ori nereturnare;
  • o cronologie verificabilă și datele de contact ale persoanelor care pot confirma împrejurările relevante;
  • dacă se invocă o excepție de la înapoiere, documente concrete care susțin acea excepție.

Procedura civilă și răspunderea penală sunt distincte

Termenul „răpire” este folosit uneori descriptiv, însă procedura Convenției are caracter civil. Nu orice plecare a unui copil cu unul dintre părinți reprezintă automat lipsire ilegală de libertate sau o altă infracțiune. Art. 379 Cod penal privește, în condițiile sale, reținerea de către un părinte a copilului minor fără consimțământul celuilalt părinte ori al persoanei căreia copilul i-a fost încredințat potrivit legii. Art. 205 privește lipsirea de libertate în mod ilegal și cere verificarea elementelor concrete ale faptei. Încadrarea penală aparține organelor judiciare, pe baza faptelor și probelor.

De reținut

Acționează prompt, dar prin autoritățile și procedurile competente. Aplicarea Convenției depinde de vârsta copilului, reședința obișnuită, drepturile părintești și circumstanțele deplasării sau reținerii. Într-un caz concret, verifică forma actuală a legii și cere asistență juridică adaptată statelor implicate.

Surse oficiale

Material informativ. Termenele și soluția depind de faptele și actele din fiecare dosar.