Proprietatea intelectuală, pas cu pas — episodul 2
Actualizat: 4 noiembrie 2026

Ai un nume pentru afacere și te gândești să îl protejezi ca marcă. Următoarea decizie nu este doar unde depui cererea, ci ce protejezi, pentru ce produse sau servicii și pe ce teritoriu. Alegerea între OSIM și EUIPO pornește de la piețele reale ale afacerii, drepturile anterioare și bugetul pentru întreaga procedură.

Acest episod continuă episodul 1: numele firmei și marca. Găsești toate temele în cuprinsul serialului.

Înainte de alegere: ce protejezi, de fapt?

Denumirea firmei înregistrate la ONRC identifică profesionistul; marca distinge produsele sau serviciile sale. Domeniul internet este adresa site-ului. Dreptul de autor poate proteja creații originale, precum logo-ul, textele ori fotografiile, în condițiile legii. Aceste mecanisme se completează, dar nu se substituie.

Rezervarea firmei sau cumpărarea domeniului nu înseamnă înregistrarea unei mărci. Nici plata unui designer nu trebuie confundată cu dobândirea tuturor drepturilor necesare asupra logo-ului: verifică și contractul.

OSIM: protecție națională în România

O cerere la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci poate fi potrivită dacă activitatea și planurile tale vizează în principal România. Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 reglementează dobândirea și protejarea dreptului prin înregistrare la OSIM. Exclusivitatea are condiții și limite; nu reprezintă un monopol asupra oricărei utilizări a unui cuvânt.

Marca națională nu acoperă automat alte țări. Dacă te extinzi, cercetarea și protecția trebuie adaptate noilor piețe. Totodată, verificarea pentru România trebuie să includă mărcile UE și înregistrările internaționale cu efect aici, nu doar registrul național.

EUIPO: o marcă pentru întreaga Uniune Europeană

Marca UE, gestionată de EUIPO, poate fi analizată când afacerea urmărește mai multe state membre. Are caracter unitar, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001; protecția sa include România, fiind recunoscută și prin art. 4 alin. (2) din legea română.

Aria mai largă presupune și riscuri mai largi. O marcă națională anterioară dintr-un singur stat membru poate fundamenta o opoziție împotriva cererii UE, în condițiile art. 8 din regulament. Un motiv absolut de refuz existent doar într-o parte a Uniunii poate, de asemenea, împiedica înregistrarea, conform art. 7 alin. (2).

Nu poți elimina pur și simplu din cererea UE statul în care există problema. În anumite situații se poate analiza conversia în cereri naționale, cu condiții, excluderi și costuri proprii; aceasta nu este un remediu automat.

Marcă verbală sau figurativă?

O marcă verbală privește cuvinte, litere ori cifre în caractere standard, fără revendicarea unei prezentări grafice specifice. O marcă figurativă privește reprezentarea depusă și poate include desen, stilizare și cuvinte.

Dacă numele este elementul central și va apărea în grafici diferite, merită analizată o cerere verbală. Dacă identitatea vizuală contează, poate fi utilă și protejarea logo-ului. Uneori sunt justificate cereri separate. Înregistrarea unui ansamblu figurativ nu conferă automat exclusivitate asupra unui cuvânt descriptiv luat separat.

Cercetarea drepturilor altora nu înlocuiește verificarea distinctivității. Semnele lipsite de caracter distinctiv ori exclusiv descriptive pot întâmpina motive absolute de refuz: art. 5 din legea română și art. 7 din regulament, cu excepțiile prevăzute de aceste texte.

Clasele Nisa și costul real al alegerii

Lista produselor și serviciilor trebuie să fie clară și adaptată ofertei tale. Numărul clasei este un instrument de clasificare: produsele nu sunt automat similare pentru că sunt în aceeași clasă și nici automat diferite pentru că sunt în clase diferite. Regula rezultă și din art. 33 alin. (7) din regulament.

O listă prea îngustă poate lăsa activități importante în afara protecției solicitate. O listă excesivă poate aduce costuri și conflicte inutile. Vezi și episodul 3: verificarea mărcii, anterioritate și clasele Nisa, actualizat la 7 noiembrie 2026.

Compară taxele oficiale, numărul cererilor și claselor, cercetarea, reprezentarea și eventualele opoziții. Consultă tarifele actuale ale oficiului înainte de depunere. O taxă mai mare nu cumpără certitudinea înregistrării.

Zece ani, reînnoire și folosire efectivă

Atât marca națională, cât și marca UE au o durată de zece ani calculată de la depunere și pot fi reînnoite pentru perioade succesive de zece ani, cu respectarea procedurii și plata taxelor. Reînnoirea nu înlocuiește folosirea efectivă.

Pentru marca UE, art. 18 prevede utilizarea efectivă în Uniune în termenul de cinci ani de la înregistrare și consecințe pentru întreruperea nejustificată timp de cinci ani. Neutilizarea poate conduce la decădere în condițiile regulamentului, nu la dispariția automată a certificatului la împlinirea termenului.

Nu trebuie presupus că marca UE trebuie folosită în fiecare stat membru. În cauza C-149/11, Leno Merken, hotărârea din 19 decembrie 2012, CJUE a stabilit că aprecierea utilizării serioase face abstracție de frontierele statelor membre. Contează ansamblul împrejurărilor; utilizarea într-un singur stat nu este nici suficientă, nici insuficientă în mod automat.

Prioritatea de șase luni și sistemul Madrid

O primă cerere poate permite revendicarea priorității într-o cerere UE ulterioară pentru aceeași marcă și produse sau servicii identice ori cuprinse în prima cerere, în condițiile art. 34 din regulament. Termenul este de șase luni de la prima depunere eligibilă; trebuie respectate formalitățile revendicării.

Prioritatea nu elimină drepturile anterioare primei cereri, nu garantează admiterea și nu rezervă automat toate piețele. Pentru protecția internațională poate fi analizat sistemul Madrid administrat de WIPO, pornind de la o cerere sau înregistrare de bază și desemnând membrii de interes.

Nu există astfel o „marcă mondială”: fiecare oficiu desemnat aplică propriile condiții și poate refuza protecția. Înregistrarea internațională depinde de marca de bază în primii cinci ani, în condițiile Protocolului Madrid.

Exemplu ipotetic și pașii practici

O firmă românească vinde cosmetice și pregătește extinderea în alte state UE. Cercetarea găsește un semn apropiat protejat național într-un alt stat membru pentru cosmetice. Alegerea nu se rezolvă numărând țările acoperite: trebuie analizate dreptul anterior, semnele, produsele și planul de extindere. Exemplul este fictiv și nu anticipează soluția unei proceduri.

  1. Stabilește titularul, piețele și oferta actuală și previzibilă.
  2. Alege semnul și cercetează drepturile anterioare relevante, inclusiv variantele similare.
  3. Compară procedurile și bugetul total înainte de investiții importante în ambalaje și publicitate.

Păstrează rezultatele căutărilor cu data lor, contractul cu designerul, cererile și dovezile depunerii, facturile, etichetele, cataloagele și capturile datate ale site-ului. Probele trebuie să indice marca, produsele, perioada și teritoriul folosirii. Certificatul singur nu dovedește utilizarea efectivă.

Greșeli frecvente: verificarea numai pe Google, alegerea exclusiv după preț, presupunerea că domeniul elimină conflictele și confundarea unui logo înregistrat cu protecția nelimitată a numelui.

Întrebări frecvente

Pot depune întâi la OSIM și ulterior la EUIPO?

Da, prin cereri distincte, analizând inclusiv prioritatea. Admiterea primei cereri nu garantează admiterea celei de-a doua.

Un magazin online are obligatoriu nevoie de marcă UE?

Nu rezultă automat din existența site-ului. Contează piețele vizate, activitatea și riscurile concrete.

O căutare fără rezultate garantează disponibilitatea?

Nu. Pot exista semne similare, cereri recente sau alte drepturi relevante. Cercetarea reduce incertitudinea, fără să elimine orice risc.

Repere legale și surse oficiale

Material informativ, redactat pornind de la documentarea și prima versiune Juridice.ai, apoi verificat și revizuit editorial în surse oficiale. Pentru analiza semnului, documentelor și piețelor vizate, poți suna la 0732.710.701 sau folosi pagina de contact. Soluția depinde de situația concretă.