După un accident rutier, persoana prejudiciată poate avea dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile dovedite. Pentru a înțelege cine răspunde și cum se solicită plata, trebuie separate două lucruri: temeiul răspunderii civile față de victimă și obligația asigurătorului RCA în limitele stabilite de lege și de poliță.
Răspunderea delictuală și cea contractuală
Răspunderea delictuală apare, în principiu, când o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție cauzează altuia un prejudiciu. Codul civil impune obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și prevede repararea prejudiciului dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii.
Răspunderea contractuală privește neexecutarea fără justificare a unei obligații asumate prin contract. După un accident, relația dintre victimă și conducătorul auto responsabil este, de regulă, una delictuală, nu contractuală. Pot exista însă raporturi contractuale distincte în împrejurări particulare, de exemplu cu un transportator sau cu un prestator de servicii; temeiul se stabilește după faptele și contractele concrete.
Ce rol are asigurarea RCA
Asigurarea RCA nu transformă accidentul într-un litigiu contractual între victimă și conducător. Polița preia, în condițiile legii, răspunderea civilă delictuală a persoanei asigurate pentru prejudiciile produse terților. Legea nr. 132/2017 permite persoanei prejudiciate să înainteze cererea de despăgubire direct asigurătorului RCA.
Dacă despăgubirea se stabilește în instanță, drepturile victimei se exercită împotriva asigurătorului în limitele obligației sale, iar persoana sau persoanele răspunzătoare de accident sunt citate în condițiile prevăzute de Legea RCA. Prin urmare, afirmația că victima poate cere întregul cuantum doar de la șofer sau, în orice situație, simultan de la șofer și asigurător este prea generală; calea și limita pretențiilor depind de situația asigurată și de legea aplicabilă.
Ce prejudicii se pot solicita
Despăgubirea se raportează la întinderea prejudiciului dovedit și la regulile legale aplicabile. În funcție de urmările accidentului, pot fi analizate pagube materiale, cheltuieli legate de vătămarea sănătății și alte consecințe patrimoniale sau nepatrimoniale, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Pentru daunele materiale produse bunurilor, Legea RCA stabilește reguli speciale privind evaluarea și plata.
Documentele utile pot include actele întocmite după accident, fotografii și înregistrări, devize și facturi de reparație, înscrisuri medicale, documente privind veniturile și dovezi ale cheltuielilor. Fiecare element trebuie legat de accident și de prejudiciul solicitat. Simpla existență a unei polițe nu stabilește automat valoarea despăgubirii.
Limita asigurătorului și culpa victimei
Asigurătorul plătește în limitele răspunderii RCA prevăzute de lege și de contract; răspunderea civilă și obligația asigurătorului nu trebuie confundate. Dacă prejudiciul ori o parte din el nu este acoperită, consecințele se analizează potrivit legii și împrejurărilor concrete, fără a presupune că o anumită persoană datorează automat diferența.
Dacă persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, art. 13 din Legea RCA prevede că răspunderea se stabilește în funcție de partea imputabilă fiecăruia și de probe; când contribuțiile nu pot fi stabilite, legea prevede cote egale. Vezi și explicația despre culpa victimei în accidente RCA.
Textele de referință sunt Codul civil, art. 1.349–1.350 și art. 1.357 și următoarele și Legea nr. 132/2017 privind RCA, în special dispozițiile despre prejudiciile acoperite, cererea de despăgubire și stabilirea plății. Conținutul poliței și forma legii aplicabilă la data accidentului trebuie verificate pentru fiecare caz.
