Divizarea este o operațiune de reorganizare prin care patrimoniul unei societăți se transferă, total sau în parte, către una ori mai multe societăți beneficiare. Regulile principale pentru divizarea societăților române sunt în Legea nr. 31/1990. Legea nr. 265/2022 a actualizat procedurile de publicitate și înregistrare la Registrul Comerțului, iar creditorii și asociații au drepturi care trebuie respectate înainte și după operațiune.
Divizare totală și desprinderea unei părți din patrimoniu
În divizarea totală, societatea transferă întregul patrimoniu către societăți beneficiare existente sau nou-înființate și încetează să existe fără lichidare. Asociații sau acționarii primesc participații la societățile beneficiare în condițiile proiectului aprobat.
Legea reglementează separat și desprinderea unei părți din patrimoniu, care se transferă unei societăți existente sau nou-înființate, în schimbul alocării de părți sociale ori acțiuni către asociații societății care transferă activele sau către societatea însăși. În acest caz, societatea care desprinde patrimoniul continuă să existe. Așadar, expresia „divizare parțială” trebuie folosită cu grijă: legea descrie acest mecanism ca desprindere, la art. 250^1.
Proiectul de divizare
Administratorii întocmesc proiectul, care identifică societățile participante și stabilește condițiile operațiunii. Pentru divizare, documentul trebuie să descrie și să repartizeze exact activele și pasivele către fiecare societate beneficiară, precum și criteriul de alocare a participațiilor. Proiectul trebuie să indice și datele contabile relevante și alte informații prevăzute de lege. O repartizare ambiguă poate genera litigii, inclusiv cu creditorii.
Proiectul se depune la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate participantă. Adunările generale aprobă operațiunea cu respectarea regulilor aplicabile fiecărei forme de societate și a eventualelor excepții prevăzute de lege. În cazurile în care se înființează societăți noi, se aprobă și actele constitutive aferente.
Publicitatea și accesul la documente
Regula generală prevede publicarea proiectului în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, cu cel puțin 30 de zile înainte de adunarea generală care urmează să decidă asupra divizării. Societatea poate opta pentru publicarea continuă și gratuită pe propria pagină web, cel puțin o lună înainte de adunare, cu respectarea condițiilor legale; în această variantă, proiectul este publicat și în Buletinul electronic al registrului comerțului. Asociații și acționarii trebuie să poată consulta documentele relevante în condițiile legii.
Drepturile creditorilor
Un creditor cu o creanță certă, lichidă, anterioară publicării și încă nescadentă poate formula opoziție dacă divizarea îi pune în pericol satisfacerea creanței. Termenul este de 30 de zile de la publicarea proiectului: în Monitorul Oficial sau, dacă s-a folosit pagina web, în Buletinul electronic al registrului comerțului. Opoziția se depune la registrul comerțului și este înaintată instanței competente.
Opoziția nu suspendă automat executarea divizării. Instanța analizează dacă există un risc pentru creditor și dacă sunt necesare garanții adecvate; legea prevede situațiile în care opoziția poate fi respinsă. De aceea, creditorul trebuie să explice concret de ce operațiunea îi pune în pericol recuperarea creanței.
Transferul activelor și pasivelor
De la data producerii efectelor, activele și pasivele se transferă potrivit proiectului. Dacă un activ nu a fost repartizat și proiectul nu permite stabilirea beneficiarului, legea prevede repartizarea sa proporțională între societățile beneficiare. Dacă un pasiv nu poate fi atribuit prin interpretarea proiectului, societățile beneficiare răspund solidar pentru acel pasiv. În anumite condiții, dacă un creditor nu își recuperează creanța de la societatea căreia i-a fost repartizată obligația, pot răspunde și celelalte societăți, în limitele stabilite de lege.
Momentul de la care divizarea produce efecte depinde, între altele, de înființarea unor societăți noi sau de transferul către societăți existente. Verifică regulile de la art. 249 și înregistrările făcute la Registrul Comerțului; data efectelor nu trebuie presupusă doar din data hotărârii asociaților.
Răspunderea administratorilor și diferența față de operațiunile transfrontaliere
Administratorii pot răspunde civil față de asociați sau acționari pentru neregularitățile comise în pregătirea și realizarea divizării; legea reglementează separat răspunderea experților. Răspunderea penală nu rezultă automat dintr-o neregulă societară și presupune întrunirea elementelor unei infracțiuni distincte.
Pentru operațiunile transfrontaliere, în care sunt implicate societăți supuse legilor unor state diferite, se aplică reguli speciale, inclusiv art. 251^59–251^80 din Legea nr. 31/1990, introduse prin Legea nr. 222/2023. Aceste dispoziții nu trebuie confundate cu procedura obișnuită a divizării interne.
Textele de referință sunt Legea nr. 31/1990, art. 238–251 și Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului. Procedura concretă depinde de forma societăților, structura patrimoniului și tipul divizării.
