Începe cu temeiul cererii

O cerere de despăgubiri trebuie să explice ce drept a fost încălcat, ce prejudiciu s-a produs și de ce pârâtul ar trebui să răspundă pentru el. Regimul diferă după situație: răspundere contractuală, delictuală, accidente rutiere ori alte reglementări speciale. Nu există o formulă unică sau o garanție că despăgubirile vor fi acordate.

Ce trebuie să cuprindă cererea de chemare în judecată

Codul de procedură civilă cere, între altele, identificarea părților, obiectul și valoarea cererii, motivele de fapt și de drept, probele propuse și semnătura. Pentru pretențiile bănești trebuie indicată valoarea și explicat modul de calcul. Cererea se adresează instanței competente, iar în unele materii legea impune o procedură prealabilă.

Dacă cererea are lipsuri care pot fi remediate, instanța comunică de regulă ce trebuie completat și acordă termenul prevăzut de lege. Anularea nu este automată la orice greșeală, dar neîndeplinirea cerințelor ori a solicitărilor de completare poate avea consecințe procedurale.

Ce trebuie dovedit

În răspunderea civilă delictuală, analiza privește în general fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția, cu excepțiile și prezumțiile stabilite de lege. În materie contractuală se verifică obligația încălcată, efectele neexecutării și regulile aplicabile contractului; condițiile nu se transferă mecanic dintr-un tip de răspundere în altul.

Prejudiciul material poate fi susținut prin facturi, contracte, extrase, devize, documente medicale sau expertize, după natura pagubei. Pentru beneficiul nerealizat trebuie prezentate date care permit evaluarea lui, nu doar estimări. Prejudiciul moral se apreciază în contextul concret; nu există un tarif fix și nici o sumă garantată. Instanța stabilește despăgubirea în limitele legii și ale probelor administrate.

Organizează probele și calculul

  • fă o cronologie cu faptele și documentele care le susțin;
  • separă pierderea efectivă de venitul nerealizat și explică fiecare sumă solicitată;
  • păstrează documentele originale și identifică martorii sau expertizele relevante;
  • arată legătura dintre faptă și fiecare componentă a prejudiciului;
  • verifică dacă există asigurător, coparticipanți sau o procedură specială aplicabilă.

Termenul de prescripție trebuie verificat separat

Termenul general de prescripție este de trei ani, dar începutul, durata și excepțiile depind de natura dreptului, momentul în care persoana a cunoscut sau trebuia să cunoască elementele relevante și de normele speciale. Nu presupune că termenul curge întotdeauna de la data faptei sau că este identic pentru orice cerere de despăgubiri. Verificarea termenului și a eventualelor cauze de suspendare ori întrerupere trebuie făcută pe documentele concrete, înainte de depunerea acțiunii.

Surse și informații utile

Informațiile sunt generale. Instanța competentă, termenul, probele și modul de calcul trebuie adaptate tipului de răspundere și situației concrete.