Succesiunea și partajul sunt etape diferite
Într-o dispută între moștenitori, trebuie stabilit mai întâi cine are calitatea de moștenitor, ce bunuri și datorii intră în succesiune și ce cotă îi revine fiecăruia. Abia apoi se poate face partajul succesoral, adică împărțirea bunurilor între titulari. Conflictele privind testamentul, calitatea de moștenitor, masa succesorală sau cotele pot necesita soluționare distinctă înainte de împărțeală.
Procedura succesorală la notar
Notarul verifică actele de stare civilă și testamentul, stabilește moștenitorii și legatarii, întinderea drepturilor lor și compunerea masei succesorale. În procedură pot fi stabilite și bunurile comune ale defunctului și ale soțului supraviețuitor, precum și pasivul succesoral, pe baza actelor și probelor admise.
Dacă succesibilii își contestă calitatea sau nu se înțeleg asupra bunurilor ori întinderii drepturilor, legea permite suspendarea procedurii succesorale. Notarul consemnează elementele stabilite și îi îndrumă pe cei interesați să soluționeze disputa în instanță. Certificatul de moștenitor se eliberează după clarificarea drepturilor potrivit legii.
Verifică termenul de acceptare a moștenirii
Dreptul de opțiune succesorală se exercită, de regulă, în termen de un an de la deschiderea moștenirii. Codul civil prevede reguli speciale privind începutul și calculul termenului în anumite situații, astfel că trebuie verificată data decesului, actele de acceptare și împrejurările concrete. Nu confunda acest termen cu termenul pentru a cere partajul, care este, în principiu, imprescriptibil.
Partaj amiabil sau în instanță
Dacă moștenitorii sunt de acord asupra bunurilor, cotelor și modului de împărțire, partajul se poate face prin bună învoială. Actul de partaj asupra imobilelor trebuie încheiat în forma cerută de lege. Dacă nu există acord, oricare dintre coproprietari poate cere partajul judiciar, indicând părțile, titlurile, bunurile și valoarea lor, precum și creanțele sau datoriile relevante.
Instanța stabilește masa partajabilă, cotele și modalitatea de împărțire după administrarea probelor. Regula este împărțeala în natură, proporțional cu drepturile fiecăruia. Dacă un bun nu poate fi împărțit comod, instanța îl poate atribui unuia dintre coproprietari cu plata unei sulte către ceilalți sau poate dispune vânzarea și distribuirea prețului. Evaluarea ori expertiza se administrează dacă este necesară pentru valoare sau formarea loturilor; nu este obligatorie în orice cauză.
Documente utile pentru pregătirea dosarului
- certificatul de deces, acte de stare civilă și testamentul, dacă există;
- certificatul de moștenitor sau actele din procedura notarială;
- actele de proprietate și extrasele de carte funciară pentru imobile;
- documente privind conturile, bunurile mobile, datoriile și cheltuielile succesiunii;
- înscrisuri privind eventualul regim matrimonial și cota soțului supraviețuitor.
Un bun omis, un testament contestat sau un dezacord asupra cotei poate schimba procedura și probele necesare. Înainte de a cere partajul, clarifică mai întâi cine sunt părțile, care este masa succesorală și dacă există datorii ori bunuri comune de lichidat.
Surse legislative
- Codul civil – opțiunea succesorală și partajul
- Codul de procedură civilă – procedura partajului judiciar
- Legea nr. 36/1995 – procedura succesorală notarială
Pentru informații conexe, consultă categoria Drept succesoral. Informațiile sunt generale; termenul și calea procedurală depind de documentele și situația moștenirii.
