Un divorț poate avea un element de extraneitate când soții au cetățenii diferite, locuiesc în state diferite sau s-au căsătorit în străinătate. Răspunsul nu se stabilește doar după cetățenia română a unuia dintre soți. Trebuie analizate separat instanța competentă, legea aplicabilă divorțului și, dacă există copii, instanța care poate decide asupra măsurilor privind aceștia.

Competența instanței și legea aplicabilă sunt lucruri diferite

Competența arată dacă instanțele unui stat pot soluționa cauza. Legea aplicabilă arată după ce norme se examinează divorțul. O instanță română poate avea competență, dar normele de drept internațional privat pot indica aplicarea unei legi străine. Nici locul unde a fost celebrată căsătoria nu stabilește singur unde se poate introduce divorțul.

Când pot judeca instanțele române divorțul?

Pentru acțiunile introduse de la 1 august 2022, punctul de plecare în statele membre participante este Regulamentul (UE) 2019/1111, cunoscut ca Bruxelles II ter. Pentru procedurile începute anterior trebuie verificate regulile tranzitorii și instrumentul aplicabil la acea dată. Articolul 3 prevede mai multe criterii alternative, legate, între altele, de reședința obișnuită a soților și de cetățenia comună. Astfel, competența română poate exista, în funcție de situație, dacă ambii soți sunt cetățeni români, dacă pârâtul are reședința obișnuită în România ori dacă reclamantul îndeplinește criteriul de reședință și durată prevăzut de regulament. Regulamentul (UE) 2019/1111.

Reședința obișnuită nu este întotdeauna identică cu domiciliul din actul de identitate. Contează locul în care persoana și-a stabilit efectiv centrul vieții, analizat în funcție de împrejurări precum locuința, activitatea și legăturile personale. O mutare recentă nu îndeplinește automat criteriile de durată.

Dacă unul dintre soți locuiește în afara Uniunii Europene

Prezența unui stat terț nu exclude automat aplicarea criteriilor europene de competență. Instanța verifică mai întâi regulamentul, inclusiv dacă unul dintre criteriile sale este îndeplinit. Dacă acesta nu atribuie competență unei instanțe dintr-un stat membru, pot deveni relevante normele naționale și convențiile aplicabile, în limitele regulamentului. Situația trebuie verificată în funcție de statul implicat, cetățenia și reședința fiecărui soț, precum și data cererii.

După stabilirea competenței internaționale a instanțelor române, se identifică și judecătoria competentă teritorial potrivit normelor procedurale interne. Sunt două verificări distincte.

Ce lege se aplică divorțului?

În România este relevant Regulamentul (UE) nr. 1259/2010, numit Roma III, pentru stabilirea legii aplicabile divorțului în domeniul său de aplicare. În anumite condiții, soții pot alege una dintre legile admise de regulament, printr-o convenție care îndeplinește cerințele acestuia. În lipsa unei alegeri valabile, se aplică criteriile de legătură prevăzute de regulament, în care reședința obișnuită și, după caz, cetățenia pot conta. Regulamentul (UE) nr. 1259/2010.

Legea aplicabilă divorțului nu guvernează automat și toate cererile conexe. Răspunderea părintească, întreținerea copilului și regimul bunurilor pot fi supuse unor norme distincte. De aceea, cererile formulate împreună trebuie analizate separat.

Ce acte pot fi necesare pentru căsătoria încheiată în străinătate?

În funcție de cerere, sunt utile actele de identitate, certificatul de căsătorie emis în străinătate și documentele privind cetățenia și reședința obișnuită. Dacă există copii, pot fi necesare certificatele lor de naștere și înscrisuri relevante pentru măsurile solicitate. Pentru documentele străine trebuie verificată cerința de traducere autorizată și regimul de apostilare sau supralegalizare. Cerințele depind de statul emitent, de tipul actului și de convențiile aplicabile; nu orice document străin trebuie apostilat.

Dacă unul dintre soți este cetățean român, poate fi necesară verificarea înscrierii căsătoriei în registrele române de stare civilă. Această formalitate administrativă este distinctă de competența instanței de divorț.

Cine decide măsurile privind copilul?

Competența pentru divorț nu atrage automat competența pentru toate măsurile privind copilul. În materia răspunderii părintești, Regulamentul (UE) 2019/1111 pornește, de regulă, de la reședința obișnuită a copilului, cu excepțiile prevăzute în regulament. Instanța trebuie să verifice separat dacă poate decide asupra locuinței copilului, autorității părintești sau legăturilor personale. În relația cu un stat terț poate fi relevantă Convenția de la Haga din 1996, dacă aceasta se aplică între statele implicate.

Întreținerea copilului este o chestiune separată, guvernată de propriile instrumente, între care Regulamentul (CE) nr. 4/2009. Regulamentul Bruxelles II ter nu stabilește singur instanța competentă pentru întreținere.

Recunoașterea în România a divorțului pronunțat în străinătate

Hotărâri dintr-un stat membru UE

În domeniul și condițiile regulamentului european aplicabil, hotărârile de divorț pronunțate într-un stat membru sunt, în principiu, recunoscute în celelalte state membre fără o procedură specială. Pentru înscrierea mențiunii în registrele de stare civilă pot fi totuși necesare documente și formalități administrative. Danemarca și situațiile tranzitorii trebuie analizate distinct.

Hotărâri din state din afara UE

Nu există o soluție unică pentru toate statele terțe. Se verifică mai întâi dacă există o convenție aplicabilă, apoi normele române de drept internațional privat. Codul de procedură civilă prevede, în anumite situații, recunoașterea de plin drept a hotărârilor privind statutul personal, iar în alte situații poate fi necesară o cerere de recunoaștere la tribunal. Contează cetățenia părților, statul în care s-a pronunțat hotărârea, caracterul ei definitiv, dreptul la apărare și eventualele motive legale de refuz. Recunoașterea hotărârii și înscrierea divorțului în actele de stare civilă sunt etape distincte. Codul de procedură civilă, dispozițiile privind recunoașterea hotărârilor străine.

Întrebări frecvente

Pot divorța în România dacă m-am căsătorit în străinătate?

Da, dacă instanțele române au competență potrivit criteriilor aplicabile. Locul celebrării căsătoriei nu decide singur competența.

Este suficient să am cetățenie română?

Nu întotdeauna. Contează criteriul de competență invocat, situația celuilalt soț, reședințele obișnuite și data introducerii cererii.

Instanța de divorț decide automat și pentru copil?

Nu. Competența pentru măsurile privind copilul și întreținerea se verifică separat.

Orice hotărâre de divorț din afara UE trebuie recunoscută de tribunal?

Nu. Unele hotărâri pot fi recunoscute de plin drept, în condițiile legii ori ale unei convenții aplicabile; pentru altele este necesară o procedură judiciară.

Concluzie

În divorțurile internaționale, cetățenia, reședința obișnuită, data acțiunii și statul care a pronunțat hotărârea pot schimba răspunsul. O analiză individuală înainte de alegerea instanței ori de folosirea hotărârii în România ajută la identificarea normelor și documentelor necesare.

Notă informativă: Articolul oferă repere generale și nu înlocuiește analiza juridică a unei situații concrete.

Discută despre situația familiei tale

Pentru evaluarea actelor și a opțiunilor de reprezentare, vezi serviciul de avocat pentru divorț. Dacă există copii, consultă și asistența privind pensia de întreținere. Menționează țările în care locuiesc soții și copilul, precum și orice procedură începută. Programări: 0732.710.701.