Dacă te afli în pericol imediat, sună la 112 și spune unde te afli, ce s-a întâmplat și dacă agresorul este în apropiere. Un ordin de protecție poate impune agresorului să păstreze distanța sau să părăsească locuința, în condițiile legii. Există două etape distincte: ordinul provizoriu emis de poliție și ordinul dispus de instanță. Acest articol prezintă informații generale, nu consultanță pentru un caz concret.

Ce lege se aplică situației tale?

În România există două legi relevante. Alegerea nu depinde doar de locul unde s-a produs incidentul, ci și de relația dintre victimă și agresor și de faptele reclamate.

Violența domestică: Legea nr. 217/2003

Legea nr. 217/2003 se aplică violenței domestice și între soți sau foști soți, precum și între actuali ori foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima. Legea definește distinct cine este „membru de familie” și include relațiile de parteneriat actuale sau trecute, chiar dacă persoanele nu au locuit împreună (art. 3 și 5).

Violența nu înseamnă numai lovire. În evaluarea situației trebuie descrise și amenințările, comportamentele de control sau alte forme de violență relevante. Pentru ordinul judiciar, articolul 38 cere existența unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei.

Violența din afara sferei domestice: Legea nr. 26/2024

Legea nr. 26/2024 privește acte de violență săvârșite de o altă persoană, în situațiile care nu intră sub incidența Legii nr. 217/2003. Ea poate fi relevantă, de exemplu, pentru amenințări, urmărire repetată sau anumite forme de hărțuire online.

Articolul 1 descrie actele de violență vizate, iar articolul 26 exclude expres situațiile reglementate de legea violenței domestice. Calificarea concretă se face potrivit faptelor și relației dintre persoane.

Ordinul provizoriu: intervenția poliției

Poliția poate fi sesizată prin 112 sau prin alte mijloace. Povestește cât mai clar ce s-a întâmplat, dacă au existat episoade anterioare, dacă sunt implicați copii și dacă agresorul are ori poate avea acces la arme.

În materia violenței domestice, articolul 28 din Legea nr. 217/2003 prevede emiterea ordinului provizoriu când polițiștii constată, pe baza evaluării, un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică.

Potrivit articolului 2 din Legea nr. 26/2024, ordinul se emite la cererea scrisă a victimei sau a reprezentantului legal, dacă poliția constată un act de violență și un risc iminent al unui nou act care ar pune în pericol viața, integritatea fizică ori libertatea victimei. Dacă victima nu poate redacta cererea din cauza stării fizice sau psihice ori din alte motive, polițiștii pot completa evaluarea pe baza datelor și probelor disponibile și pot emite ordinul dacă rezultă riscul iminent.

Polițiștii folosesc formularul de evaluare a riscului și probele disponibile. Ordinul nu este automat: emiterea depinde de condițiile legale și de evaluarea situației. Dacă poliția constată că nu sunt întrunite condițiile pentru ordinul provizoriu, persoana trebuie informată despre posibilitatea de a cere ordinul direct instanței și primește formularul corespunzător.

Cât durează și ce se întâmplă după emitere?

Ordinul provizoriu se emite pentru 5 zile, calculate ca 120 de ore, iar măsurile devin obligatorii imediat. Poliția îl înaintează procurorului în 24 de ore de la emitere; procurorul decide asupra menținerii măsurilor în 48 de ore de la emitere.

Dacă ordinul este confirmat și înaintat instanței împreună cu cererea de emitere a ordinului judiciar, durata inițială se prelungește de drept până la soluționarea cererii în primă instanță. Nu trebuie presupus că orice ordin rămâne automat în vigoare după cele 5 zile, indiferent de parcursul său: contează confirmarea și înaintarea în condițiile legii. Regulile se află la articolele 31–34 din Legea nr. 217/2003 și articolele 5–8 din Legea nr. 26/2024.

Cum ceri un ordin de protecție de la instanță

Poți solicita ordinul judiciar și fără să fi fost emis mai întâi un ordin provizoriu. Cererea se depune la judecătoria de la domiciliul sau reședința victimei ori la judecătoria de la locul săvârșirii actelor de violență. Există formulare prevăzute în anexele celor două legi, iar cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

Cererea poate fi formulată de victimă sau de reprezentantul legal. Legea permite și altor persoane ori autorități să o introducă în numele victimei, în condițiile specifice fiecărei proceduri.

Descrie în cerere faptele, perioadele în care s-au produs, riscul actual și măsurile necesare: de exemplu, distanță față de locuință, serviciu sau școală. Indică probele disponibile și semnalează dacă există copii afectați. Asistența juridică este obligatorie atât pentru persoana care solicită ordinul, cât și pentru persoana împotriva căreia se cere. Dacă nu ai avocat ales, informează instanța pentru a se asigura asistența juridică potrivit legii.

Judecata este urgentă. În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul chiar în aceeași zi, fără citarea părților, pe baza cererii și a actelor depuse. Legea prevede, de regulă, soluționarea în cel mult 72 de ore de la depunere, dar stabilește o excepție când anterior a fost emis un ordin provizoriu. Aceste dispoziții nu reprezintă o garanție că orice cerere va fi admisă sau soluționată în aceeași zi. Temeiul este dat de articolele 40–42 din Legea nr. 217/2003 și articolele 14–16 din Legea nr. 26/2024.

Ce probe contează?

Nu aștepta să strângi un dosar complet înainte de a cere ajutor dacă ești în pericol. Poliția poate folosi propriile constatări, declarațiile persoanelor implicate sau ale martorilor, fotografii, înregistrări audio-video și înscrisuri, inclusiv mesaje ori postări electronice.

Pot fi utile și documentele medicale, informațiile despre sesizări anterioare și dovezile unor incidente repetate. Păstrează, dacă poți face acest lucru în siguranță, mesajele și datele la care au fost primite. O relatare cronologică poate ajuta la înțelegerea faptelor, dar valoarea fiecărei probe este apreciată în procedura concretă.

Pentru judecarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat. Regulile privind probele poliției apar la articolul 29 din Legea nr. 217/2003 și articolul 3 din Legea nr. 26/2024, iar cele privind judecata urgentă la articolul 42, respectiv articolul 16.

Ce măsuri pot fi dispuse?

În ambele proceduri, ordinul provizoriu poate include, în condițiile legii, evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, reintegrarea victimei, păstrarea unei distanțe minime, predarea armelor și monitorizarea electronică.

Există însă o diferență importantă: articolul 5 din Legea nr. 26/2024 prevede expres și interzicerea oricărui contact prin ordinul provizoriu. Lista din articolul 31 al Legii nr. 217/2003 nu cuprinde expres această măsură pentru ordinul provizoriu. În schimb, interdicția de contact poate fi dispusă de instanță în ambele proceduri.

Instanța poate dispune și interdicția de a frecventa anumite zone. În materia violenței domestice, instanța poate dispune și măsuri privind copiii, cazarea victimei într-un centru de asistență, limitarea folosinței locuinței ori plata chiriei pentru o locuință temporară, în condițiile legii.

În 2026, Legea nr. 36/2026 a introdus și obligația instanței de a dispune consiliere psihologică și/sau psihoterapie pentru agresor. În procedura Legii nr. 26/2024, frecvența este stabilită în funcție de împrejurări, dar nu poate fi mai mică de o ședință pe lună.

Brățara electronică nu este automată: este necesară, între altele, o măsură de distanță, iar persoana protejată trebuie să își exprime acordul pentru dispozitivul pe care îl poartă; în procedura Legii nr. 26/2024 trebuie să existe și sistem de monitorizare funcțional în unitatea administrativ-teritorială relevantă. Măsurile concrete sunt cele înscrise în ordin, nu toate cele pe care legea permite să le dispună.

Durata, contestarea și încălcarea ordinului

În principiu, durata măsurilor judiciare stabilită de judecător nu poate depăși 12 luni. Dacă hotărârea nu menționează durata, legea prevede că măsurile produc efecte 12 luni. O modificare intrată în vigoare la 28 martie 2026 permite, în condițiile articolelor 39 din Legea nr. 217/2003 și 13 din Legea nr. 26/2024, o durată de până la 24 de luni pentru un nou ordin emis împotriva aceluiași agresor în termen de 5 ani de la expirarea unui ordin anterior, indiferent de identitatea victimei. Durata este stabilită de judecător; maximul nu se aplică automat.

Ordinul provizoriu poate fi contestat la judecătorie în 48 de ore de la comunicare. Hotărârea asupra contestației este definitivă. Hotărârea privind ordinul judiciar poate fi atacată numai cu apel în 3 zile: de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților sau de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor. Apelul nu suspendă automat executarea. Aceste reguli sunt prevăzute la articolele 35 și 45 din Legea nr. 217/2003 și la articolele 9 și 20 din Legea nr. 26/2024.

Dacă agresorul încalcă ordinul, sesizează imediat poliția; în caz de pericol imediat, sună la 112. Încălcarea măsurilor prevăzute la articolul 47 din Legea nr. 217/2003 sau la articolul 18 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 26/2024 constituie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Există o diferență pentru obligația de consiliere: în materia violenței domestice, nerespectarea măsurilor judiciare prevăzute la art. 38 alin. (4) intră în sfera art. 47; pentru ordinele emise potrivit Legii nr. 26/2024, încălcarea obligației de consiliere sau psihoterapie de la art. 12 alin. (3) și (3¹) este sancționată distinct cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei. La repetarea infracțiunii de încălcare, limitele pedepsei se majorează cu jumătate, în condițiile legii.

Concluzie

Un ordin de protecție poate oferi măsuri urgente, dar nu înlocuiește un plan de siguranță și nu garantează, prin simpla emitere, că agresorul nu va încălca interdicțiile. Citește măsurile și durata înscrise în ordin, păstrează actele într-un loc sigur și anunță poliția dacă ele sunt încălcate. Un avocat poate ajuta la formularea cererii și la înțelegerea termenelor aplicabile.

Întrebări frecvente

Trebuie să aștept ordinul poliției ca să merg la instanță?

Nu. Poți cere direct instanței un ordin de protecție. Dacă există pericol imediat, contactează poliția.

Pot cere protecție dacă agresorul nu este membru al familiei?

Da, Legea nr. 26/2024 permite solicitarea protecției pentru actele de violență pe care le reglementează, atunci când situația nu intră sub incidența legii violenței domestice.

Este obligatoriu un certificat medico-legal?

Legile permit utilizarea mai multor mijloace de probă; analiza nu se reduce la un singur document. Dacă ai nevoie de îngrijiri, solicită asistență medicală și păstrează documentele primite.

Agresorul poate fi evacuat dacă este proprietarul locuinței?

În materia violenței domestice, legea prevede expres posibilitatea evacuării temporare indiferent dacă agresorul este titularul dreptului de proprietate. Măsura depinde de condițiile legale și de ordinul emis.

Ce fac dacă pericolul persistă după expirarea ordinului?

La expirarea măsurilor, un nou ordin poate fi solicitat în condițiile legii, dacă există indicii că, fără protecție, persoana ar fi din nou pusă în pericol. În caz de pericol imediat, sună la 112.

Surse oficiale

Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, în special articolele 1–9, 12–20, 24 și 26.

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, în special articolele 3–5, 28–35 și 38–48.

Legea nr. 36/2026, care a modificat ambele legi în martie 2026.

Legislația verificată la 1 noiembrie 2026: Portalul Legislativ afișează pentru ambele legi forma consolidată la 28 martie 2026, care include modificările aduse prin Legea nr. 36/2026.