Partajul bunurilor comune în cadrul divorțului sau al lichidării regimului matrimonial presupune împărțirea proprietății dobândite în comun între foștii soți. Conform legii române, există o prezumție legală a contribuției egale, fiecare soț fiind considerat că a contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune. Totuși, această prezumție este relativă și poate fi răsturnată în baza […]
Citește în continuare
Răpirea parentală (reținerea minorului de către un părinte) poate declanșa proceduri civile, penale și, uneori, Convenția de la Haga. Aflați ce pași sunt urgenti, ce probe contează și cum se execută predarea minorului. Răpirea parentală: ce înseamnă şi de ce este o urgenţă juridică În practică, „răpirea parentală” descrie situaţia în care unul dintre părinţi […]
Citește în continuare
Introducere — context procedural La litigii de partaj în care unul dintre foști soți solicită o cotă mai mare de 50%, disputa se joacă în primul rând la probă: legea porneşte de la prezumţia contribuţiei egale, dar aceasta poate fi răsturnată numai prin probe concludente care să arate aportul efectiv superior al reclamantului (art. 357 […]
Citește în continuare
Introducere — de ce apare disputa pe „peste 50%” La desfacerea regimului matrimonial cu bunuri comune, legea pornește de la prezumţia că fiecare soţ a contribuit în mod egal la formarea masei patrimoniale comune — adică, în mod normal, fiecăruia îi revine 50% din masa partajabilă. Această prezumţie este relativă: poate fi răsturnată prin probe […]
Citește în continuare
Deplasarea sau reținerea unui copil într-un alt stat poate declanșa o procedură civilă urgentă de înapoiere. Aceasta urmărește, în principal, revenirea copilului în statul în care avea reședința obișnuită, pentru ca instanțele competente de acolo să soluționeze fondul răspunderii părintești. Procedura nu stabilește automat cui îi revine custodia și nu califică, prin ea însăși, fapta […]
Citește în continuare