Faptul că cineva a depus o plângere împotriva ta nu dovedește că ai comis o infracțiune. O sesizare se verifică prin probe, iar soluția depinde de fapte și de stadiul dosarului. În același timp, simplul fapt că dosarul se clasează sau că acuzația nu se confirmă nu înseamnă automat că autorul plângerii a comis o infracțiune.

Ce poate însemna o plângere penală falsă

Codul penal sancționează inducerea în eroare a organelor judiciare atunci când o persoană sesizează, prin denunț sau plângere, o faptă penală ori atribuirea ei unei persoane, știind că relatarea este nereală. Elementul important este cunoașterea falsității; o acuzație greșită, o interpretare diferită a faptelor sau o sesizare care nu se confirmă nu sunt, prin ele însele, suficiente.

Mărturia mincinoasă este o infracțiune distinctă, care privește declarațiile făcute de o persoană audiată în calitate de martor despre împrejurări esențiale. Nu orice declarație falsă dintr-o plângere este „mărturie mincinoasă”. Încadrarea depinde de calitatea persoanei, de actul concret și de probe.

Ce faci dacă ești vizat într-un dosar

  • Păstrează citația, mesajele, documentele și orice alte materiale relevante; notează o cronologie cu date și persoane.
  • Verifică în ce calitate ești chemat. Drepturile diferă în funcție de calitatea procesuală și de etapa dosarului.
  • Discută cu un avocat înainte de audiere și cere lămuriri despre acuzația concretă și actele la care ai dreptul să ai acces.
  • Nu șterge sau modifica documente și nu încerca să influențezi persoana care a făcut sesizarea ori alți martori.
  • Răspunde citațiilor și respectă termenele. Susține apărările prin fapte și probe, nu doar prin concluzia că acuzația este nedreaptă.

Suspectul și inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și au drepturi procesuale, inclusiv dreptul la avocat și dreptul de a nu da declarații. Exercitarea acestor drepturi trebuie discutată în raport cu dosarul și cu recomandarea avocatului.

Când poți cere verificarea unei sesizări mincinoase

Dacă ai indicii concrete că o persoană a reclamat intenționat o faptă despre care știa că nu s-a petrecut sau că tu nu ai comis-o, păstrează probele și cere unei persoane calificate să evalueze situația. Nu formula acuzații de represalii doar pentru că ai fost cercetat sau pentru că dosarul s-a încheiat favorabil: autoritățile analizează separat elementele infracțiunii și probele privind intenția.

O plângere penală poate ajunge la clasare atunci când este incident unul dintre cazurile prevăzute de Codul de procedură penală; dacă s-a dispus trimiterea în judecată, instanța poate pronunța soluția prevăzută de lege în funcție de probe. Niciuna dintre aceste soluții nu stabilește automat răspunderea penală a persoanei care a făcut sesizarea.

Surse legale

Vezi Codul penal, art. 268 și 273, și Codul de procedură penală, art. 16. Pentru sprijin într-un dosar penal, consultă pagina de asistență în drept penal.

Informațiile sunt generale. Soluția și pașii procedurali depind de actele dosarului, de calitatea procesuală și de termenele aplicabile.