În contencios administrativ, o HCL este, de regulă, un „act administrativ” în sensul Legii nr. 554/2004 (act unilateral, individual sau normativ, emis de o autoritate publică, care produce efecte juridice).

De aici decurge că HCL-urile se atacă, ca regulă, în contencios administrativ, cu respectarea regulilor diferite în funcție de natura HCL-ului: normativă (reguli generale, aplicabile repetat, pentru un număr nedeterminat de persoane) sau individuală (vizează o situație concretă, cu destinatari determinați).

Legea nr. 554/2004 recunoaște dreptul de a acționa în contencios administrativ oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ ori prin nesoluționarea în termen/refuzul nejustificat al unei cereri.

Sunt prevăzute expres și situațiile în care poate acționa un terț vătămat de un act individual adresat altuia (de exemplu, o HCL individuală adresată unei alte entități, dar care produce consecințe și asupra terțului).

Pentru HCL-urile emise de autoritățile locale, tutela administrativă a prefectului este reglementată în mod expres: prefectul poate ataca în contencios, în termenele art. 11, actele autorităților locale pe care le consideră nelegale, iar până la soluționarea cauzei actul atacat de prefect este „suspendat de drept”.

Dacă discutăm despre „cum” se atacă, practic sunt trei axe care contează în aproape orice dosar cu HCL: procedura prealabilă, termenele și instanța competentă.

În privința procedurii prealabile, regula este că înainte de instanță se formulează plângere prealabilă (cererea de revocare, totală sau parțială, către emitent sau superior ierarhic, dacă există), într-un termen scurt, ca regulă de 30 de zile de la comunicarea actului.

Există însă și excepții importante, inclusiv pentru acțiunile prefectului și alte categorii prevăzute de art. 7 alin. (5), când procedura prealabilă nu este obligatorie.

În privința termenelor, trebuie distins clar între HCL individual și HCL normativ. Pentru actele individuale, acțiunea „clasică” în anulare se introduce, ca regulă, în 6 luni de la răspunsul la plângerea prealabilă sau de la expirarea termenului de răspuns, cu posibilitatea (pentru motive temeinice) de a depăși termenul de 6 luni, în limita de un an calculată potrivit art. 11 alin. (2), în funcție de comunicarea actului, luarea la cunoștință ori celălalt reper legal aplicabil.

Pentru actele administrative cu caracter normativ, legea stabilește o regulă mult mai favorabilă reclamantului: actele administrative normative considerate nelegale pot fi atacate „oricând”.

În privința instanței competente, Legea nr. 554/2004 stabilește, ca regulă, competența în fond a tribunalului pentru actele autorităților locale/județene, cu recurs la curtea de apel.

Separat de anulare (care este „fondul”), există instrumentul suspendării executării HCL-ului. Legea permite suspendarea dacă există „cazuri bine justificate” și pentru prevenirea unei „pagube iminente”. Suspendarea poate fi cerută chiar din faza plângerii prealabile (odată cu sesizarea autorității emitente) până la pronunțarea instanței de fond, sau poate fi cerută împreună cu acțiunea principală, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În fine, pentru situațiile în care HCL-ul este relevant într-un alt proces (de exemplu, litigiu civil/fiscal), dar nu este atacat direct, Legea nr. 554/2004 permite, în condițiile art. 4, cercetarea legalității actelor individuale pe cale de excepție de nelegalitate. Actele normative nu pot forma obiectul acestei excepții.