Legea nr. 19/2025 a introdus în art. 285 din Codul penal o formă asimilată evadării. Noua regulă privește persoana condamnată la detențiune pe viață sau la închisoare care nu se prezintă la organul de poliție pentru punerea în executare a mandatului în termenul legal de 7 zile. Textul se aplică împreună cu regulile generale privind vinovăția, punerea în executare și amânarea executării pedepsei.
Ce a introdus Legea nr. 19/2025?
Art. 285 alin. (31) din Legea nr. 19/2025 consideră evadare neprezentarea la poliție, în vederea executării mandatului, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei cu închisoarea sau detențiunea pe viață. Este o formă asimilată, construită ca omisiune și distinctă de evadarea prin părăsirea unei stări legale de reținere ori deținere.
Art. 285 alin. (4) prevede că, în ipotezele enumerate acolo, pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată. Așadar, calificarea faptei și efectul asupra executării nu se reduc la simpla constatare că termenul a trecut: trebuie analizate condițiile normei și probele din dosar.
De când curge termenul?
Pentru hotărârile rămase definitive după intrarea în vigoare a legii, termenul începe de la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru hotărârile definitive anterior intrării în vigoare, art. II din Legea nr. 19/2025 stabilește că termenul de 7 zile curge de la intrarea în vigoare a legii. Structurile Ministerului Afacerilor Interne sesizează organele de urmărire penală după expirarea termenului aplicabil, potrivit art. III.
Ce a stabilit Curtea Constituțională?
Prin Decizia nr. 557/2024, pronunțată în controlul anterior promulgării legii, Curtea a analizat criticile privind claritatea și previzibilitatea normei. Curtea a reținut că textul descrie o omisiune consumată după expirarea termenului de 7 zile, că forma de vinovăție este intenția și că momentul de la care curge termenul este indicat în lege. Decizia nu stabilește însă automat răspunderea unei persoane într-un dosar concret; aceasta se apreciază de organele judiciare pe baza probelor.
Curtea a precizat și că rămân aplicabile dispozițiile privind amânarea executării pedepsei, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale. Dacă există un motiv legal de amânare, persoana trebuie să folosească procedura prevăzută de Codul de procedură penală și să solicite instanței competente soluționarea cererii; simpla intenție de a cere amânarea nu înlocuiește hotărârea instanței.
Ce trebuie verificat într-un caz concret?
Analiza pornește de la data rămânerii definitive a hotărârii, regimul tranzitoriu aplicabil, mandatul de executare, termenul efectiv și conduita persoanei. Trebuie cercetate și împrejurările care pot fi relevante pentru intenție, precum și eventualele cereri de amânare a executării. Curtea a arătat că problema aplicării normei și efectele prevăzute de art. 285 alin. (4) țin de interpretarea organelor judiciare în fiecare cauză.
Acest articol oferă informații generale. Data hotărârii, comunicările, mandatul și orice cerere privind executarea trebuie analizate în raport cu dosarul concret.
