Nulitatea este sancțiunea aplicabilă unui contract încheiat cu încălcarea condițiilor de validitate prevăzute de lege, dacă legea nu stabilește o altă sancțiune. Codul civil distinge între nulitatea absolută și cea relativă. Încadrarea depinde de norma încălcată și de interesul pe care aceasta îl protejează; simpla invocare a unei nereguli nu stabilește automat nulitatea.
Nulitatea absolută
Nulitatea este absolută când norma încălcată protejează un interes general sau când legea prevede expres acest regim. Poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție, iar instanța o invocă din oficiu în condițiile legii. Ca regulă, acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, însă trebuie verificată norma specială aplicabilă și natura exactă a cererii.
Nulitatea relativă
Nulitatea relativă sancționează încălcarea unei norme instituite pentru protejarea unui interes particular, de exemplu în anumite cazuri de incapacitate sau viciu de consimțământ. Ea poate fi invocată numai de persoana al cărei interes este ocrotit și, ca regulă, nu poate fi invocată din oficiu de instanță. Acțiunea în anulare este supusă prescripției, cu reguli de început și excepții care depind de cauza invocată; nulitatea relativă poate fi opusă în apărare în condițiile prevăzute de Codul civil.
Confirmare și efecte
Contractul anulabil poate fi confirmat de persoana îndreptățită, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Nulitatea absolută nu poate fi confirmată decât dacă legea permite înlăturarea cauzei de nulitate în situația respectivă. Declararea nulității sau anularea contractului produce, în principiu, efectele prevăzute de Codul civil, inclusiv restituirea prestațiilor, dar pot exista reguli speciale și drepturi ale terților care schimbă analiza.
Ce trebuie verificat într-un caz concret
Analiza pornește de la contract și de la documentele care au stat la baza încheierii sale: forma cerută de lege, capacitatea părților, consimțământul, obiectul, cauza, publicitatea și eventualele norme speciale. Trebuie identificată dispoziția încălcată, interesul protejat și remediul cerut. Termenul aplicabil nu se stabilește doar după eticheta „nulitate absolută” sau „relativă”.
Consultă Codul civil, art. 1246–1254. Acest articol este informativ; pentru a evalua nulitatea unui contract sunt necesare examinarea documentelor și a termenelor aplicabile.
