În dosarele de corupție, data de la care începe să curgă prescripția poate depinde de momentul în care s-a realizat prima dintre modalitățile prevăzute de norma de incriminare. Prin Decizia nr. 1/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit o regulă obligatorie pentru anumite infracțiuni unice prevăzute de Codul penal.

Ce a stabilit Decizia ÎCCJ nr. 1/2025

Decizia nr. 1 din 20 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 11 aprilie 2025, interpretează art. 174 și art. 154 alin. (2) din Codul penal. Regula privește infracțiunile unice prevăzute la art. 289–292: luarea și darea de mită, traficul de influență și cumpărarea de influență.

Dacă, în cadrul unei astfel de infracțiuni unice, sunt realizate la date diferite mai multe modalități alternative ale elementului material, termenul de prescripție începe de la data primei modalități alternative. Dacă o singură modalitate se desfășoară printr-o succesiune de acte, reperul este primul act din acea succesiune. Actele sau modalitățile realizate ulterior nu mută acest moment, chiar dacă între ele trece o perioadă îndelungată.

Poți consulta textul oficial al Deciziei ÎCCJ nr. 1/2025 și forma actualizată a Codului penal.

Exemple orientative

Dacă, potrivit situației de fapt reținute în cauză, luarea de mită s-a consumat mai întâi prin pretinderea folosului, iar primirea banilor a avut loc ulterior, data de început se raportează la prima modalitate realizată. În cazul dării de mită, dacă promisiunea a precedat oferirea sau remiterea folosului, analiza pornește de la promisiune, dacă aceasta a fost prima modalitate tipică săvârșită.

Exemplele nu stabilesc automat încadrarea unei fapte concrete. Trebuie verificat ce acțiuni au fost efectiv dovedite, când s-a realizat fiecare modalitate și dacă fapta constituie o infracțiune unică dintre cele vizate de decizie.

Cât este termenul general de prescripție

Decizia nr. 1/2025 clarifică momentul de început în situația descrisă; nu schimbă, prin ea însăși, durata termenului. Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal, termenul general este de 8 ani când maximul pedepsei prevăzute de lege este mai mare de 5 ani, fără să depășească 10 ani. În formele de bază, luarea de mită prevăzută de art. 289 este sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar infracțiunile de la art. 290–292 cu închisoare de la 2 la 7 ani; ambele intervale se încadrează în categoria de 8 ani.

Termenul aplicabil într-un dosar nu se stabilește doar după această regulă generală. Trebuie verificată legea aplicabilă în timp, încadrarea juridică exactă și limitele de pedeapsă incidente, precum și eventualele cauze de întrerupere ori regulile speciale. Art. 155 din Codul penal reglementează separat întreruperea cursului prescripției. Decizia ÎCCJ nr. 1/2025 nu înlocuiește analiza acestor aspecte.

Ce trebuie analizat în dosar

Calculul pornește de la cronologia faptelor: identificarea primei modalități alternative sau a primului act din succesiunea aferentă aceleiași modalități, stabilirea formei infracțiunii și verificarea termenului legal aplicabil. Apoi se examinează separat actele de procedură relevante pentru întrerupere și celelalte împrejurări care pot influența calculul. O diferență de dată poate conta, dar soluția depinde de probe și de încadrarea juridică reținută în cauza concretă.