Decesul debitorului nu stinge datoriile care se transmit prin moștenire, dar schimbă persoanele și bunurile împotriva cărora poate continua executarea. Regulile depind de acceptarea moștenirii, de existența unui curator și de natura creanței.

Ce bunuri răspund pentru datoriile moștenirii

Potrivit art. 1.114 alin. (2) din Codul civil, moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile succesorale, proporțional cu cota fiecăruia. Regula nu înseamnă că orice creditor poate urmări bunurile personale ale moștenitorilor pentru datoria defunctului.

Art. 1.155 alin. (1) prevede contribuția proporțională la plata pasivului. Înainte de partaj, creditorii ale căror creanțe s-au născut înainte de deschiderea moștenirii sau provin din conservarea ori administrarea bunurilor succesorale pot cere plata din bunurile aflate în indiviziune și pot solicita executarea lor silită. Există excepții legale, de exemplu pentru obligații indivizibile, creanțe garantate real ori situațiile în care un titlu îl însărcinează pe un anumit moștenitor cu plata.

Consultă Codul civil, în special art. 1.114 și art. 1.155.

Ce se întâmplă dacă debitorul moare înainte de executare

Art. 687 din Codul de procedură civilă interzice pornirea executării dacă debitorul a decedat înainte de sesizarea executorului. Dacă decesul intervine după începerea executării, aceasta nu poate continua cât timp moștenirea nu a fost acceptată de succesibili sau, în lipsa acceptării, până la numirea unui curator al succesiunii ori a unui curator special pentru executare.

Dacă nu există moștenitori acceptanți și nici curator al succesiunii, creditorul sau executorul poate cere instanței de executare numirea unui curator special. Executorul ori creditorul trebuie să obțină informațiile notariale prevăzute de lege despre situația succesiunii și să facă demersurile necesare pentru identificarea bunurilor.

Executarea după acceptarea moștenirii

Conform art. 688 CPC, dacă moștenirea a fost acceptată și există numai moștenitori majori, executarea se pornește, de regulă, împotriva tuturor moștenitorilor, cu excepția cazului în care legea sau voința defunctului atribuie răspunderea pentru anumite datorii doar unora dintre ei. Citația colectivă se trimite la locul deschiderii moștenirii, dacă moștenitorii nu au ales ulterior un alt domiciliu pentru comunicări ori un reprezentant comun.

Dezbaterea succesorală și stabilirea prealabilă a cotelor nu sunt întotdeauna condiții pentru pornirea executării asupra bunurilor succesorale. În Decizia nr. 12/2019, ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă; considerentele discută posibilitatea executării bunurilor moștenirii împotriva moștenitorilor acceptanți fără ca succesiunea să fie deja dezbătută. Decizia trebuie citită în limitele procedurale ale soluției sale, nu ca o dezlegare obligatorie pe fond.

Vezi art. 687–688 din Codul de procedură civilă și Decizia ÎCCJ nr. 12/2019.

Creditorul unui succesibil și renunțarea la moștenire

Trebuie deosebit creditorul defunctului de creditorul personal al unui succesibil. Potrivit art. 1.107 Cod civil, creditorii succesibilului pot accepta moștenirea pe cale oblică, în limita îndestulării creanței lor. Separat, dacă succesibilul renunță la moștenire în frauda creditorilor săi, aceștia pot cere revocarea renunțării în termen de 3 luni de când au cunoscut-o. Admiterea acțiunii produce efectele acceptării numai față de creditorul reclamant și doar în limita creanței sale, conform art. 1.122.

Ce instanță soluționează litigiul

Art. 118 CPC stabilește competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al defunctului pentru cererile în materie de moștenire și sarcinile acesteia, până la ieșirea din indiviziune. Contestația la executare se introduce, ca regulă, la instanța de executare, determinată potrivit art. 651 și art. 714 CPC. Natura exactă a cererii este importantă pentru stabilirea competenței.

Înainte de a cere ori contesta executarea, verifică titlul executoriu, dovada acceptării, situația bunurilor succesorale, existența unui partaj și termenele aplicabile. Răspunderea și procedura se stabilesc în funcție de actele și bunurile concrete din dosar.