Refuzul soțului de a divorța nu împiedică în sine desfacerea căsătoriei. Dacă nu există acord, poți cere divorțul instanței pe unul dintre temeiurile prevăzute de lege și trebuie să susții cererea cu fapte și probe potrivite. Procedura și efectele depind de situația concretă, inclusiv dacă aveți copii minori.
Notar, stare civilă sau instanță?
Divorțul la ofițerul de stare civilă și divorțul notarial sunt proceduri prin acord. Notarul poate constata divorțul și când soții au copii minori numai dacă există acord asupra tuturor aspectelor privind copiii și numele după divorț, iar condițiile legale sunt îndeplinite. Dacă celălalt soț refuză să consimtă, aceste variante nu pot finaliza divorțul: poți depune o cerere la judecătorie.
În instanță, divorțul poate fi pronunțat prin acord dacă celălalt soț acceptă în cursul procedurii. Dacă nu acceptă, judecătorul analizează temeiul invocat și probele.
Pe ce temei poți cere divorțul?
Codul civil permite divorțul la cererea unui soț, între altele, când motive temeinice au vătămat grav relațiile dintre soți și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; după o separare în fapt de cel puțin doi ani; sau când starea de sănătate a soțului reclamant face imposibilă continuarea căsătoriei. Alegerea temeiului trebuie să corespundă faptelor și probelor, nu doar preferinței pentru o procedură aparent mai simplă.
Pentru divorțul întemeiat pe destrămarea relației, instanța stabilește culpa pe baza probelor. Dacă invoci separarea în fapt de cel puțin doi ani, divorțul se pronunță, de regulă, din culpa exclusivă a reclamantului; dacă pârâtul este de acord cu divorțul, nu se face mențiune despre culpa soților. Aceste consecințe merită analizate înainte de depunerea cererii.
Unde depui cererea și ce pregătești?
Regula de competență teritorială este judecătoria de la ultima locuință comună, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția ei. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile, competența se stabilește, de regulă, după locuința pârâtului, cu excepțiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Pregătește certificatul de căsătorie, actele de identitate, certificatele de naștere ale copiilor, dacă există, și probele relevante pentru temeiul divorțului: înscrisuri, mesaje, martori sau alte mijloace admise. Cererea trebuie să cuprindă și solicitările privind numele după divorț și, când este cazul, copiii. Urmează citațiile și indicațiile instanței; nu presupune că absența ta de la termen este lipsită de consecințe.
Dacă aveți copii minori
Odată cu divorțul, instanța hotărăște asupra măsurilor privind copiii, având ca reper interesul superior al acestora. Sunt analizate exercitarea autorității părintești, locuința copilului, legăturile personale cu părintele separat și contribuția la cheltuielile de creștere. Autoritatea părintească rămâne, de regulă, comună; exercitarea ei de către un singur părinte cere motive întemeiate.
Dacă există o nevoie imediată, poți cere măsuri vremelnice pe durata procesului, în condițiile legii, de exemplu cu privire la locuința copiilor, întreținere ori folosirea locuinței familiei. Divorțul nu împarte automat toate bunurile soților; partajul și lichidarea regimului matrimonial pot necesita o înțelegere sau demersuri separate.
Pași practici
- stabilește ce temei descrie corect situația și ce probe îl susțin;
- verifică instanța competentă după ultima locuință comună și situația actuală a soților;
- formulează separat și clar cererile privind copiii, numele și eventualele măsuri provizorii;
- ia în calcul efectele alegerii temeiului asupra culpei și cheltuielilor de judecată;
- solicită consultanță juridică dacă există violență, bunuri comune, copii sau domicilii în țări diferite.
Pentru informații despre asistență în materia divorțului și a relațiilor de familie, consultă pagina Dreptul familiei.
Legislație
Codul civil – art. 373–380 și dispozițiile privind efectele divorțului asupra copiilor și Codul de procedură civilă – art. 915 și următoarele. Verifică forma actuală a legii și particularitățile dosarului înainte de a depune cererea.
